Cercetătorii cred că acest studiu s-ar putea dovedi esenţial pentru activitatea de lungă durată care vizează diagnosticarea cancerului în stadiile incipiente.
Încă de acum un secol, când Alexander Fleming, laureat al premiului Nobel, a descoperit că lacrimile umane conţin proteine antiseptice numite lizozime, oamenii de ştiinţă au încercat să afle dacă ele ar putea neutraliza bacterii mai mari şi mai virulente.
S-a constat că moleculele de lizozime au un fel de "fălci" care prind şi mestecă rânduri de celule într-un mod similar cu cel în care un om mănâncă un porumb fiert. Prin acest proces, proteina distruge pereţii bacteriilor care încearcă să intre în ochi şi să îi infecteze.
Pentru a decoda acest comportament, oamenii de ştiinţă au creat cei mai mici tranzistori, cu dimensiuni de 25 de ori mai reduse decât cei dintr-un smartphone. Astfel, s-a putut monitoriza modul în care fiecare moleculă de lizozime distruge o bucată din bacterie, într-un mod similar cu cel în care un medic ascultă bătăile inimii cu ajutorul unui stetoscop.
Asamblarea tranzistorului şi ataşarea lui la o singură moleculă de proteină prelevată din lacrimi umane a durat ani, însă specialiştii speră ca, în următoarul deceniu, tehnologia să poată fi folosită în detectarea cancerelor şi a altor boli.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu