România slabă, neputincioasă şi manipulată de FMI

Calificativele din titlu nu imi aparţin. Ele sunt afirmate de Joseph Stiglitz, Premiul Nobel pentru economie în anul 2001, fost Prim-Vicepreşedinte şi economist şef al Băncii Mondiale, ex-consilier al Preşedintelui Bill Clinton şi se referă la strategia perversă şi greşită a Fondului Monetar Internaţional faţă de România şi alte ţări care au servit drept cobai, în cartea sa “Globalisation and its Discontents”.

FMI, ca şi Banca Mondială, are sediul in SUA la Washington şi este o instituţie politică ce serveşte interese private şi politica americană economică deoarece SUA are drept de Veto.

Mondializarea s-a dovedit un eşec iar tranziţia fostelor ţări comuniste din Europa de Est la economia de piaţă este şi ea un eşec, cu excepţia Poloniei care a fost cruţată de recesiune şi a renunţat la robia datoriilor FMI înţelegând că împrumutând mult de fapt te vinzi până la riscul de a-ţi pierde libertatea şi a deveni sclav.

De ce Polonia ? Ea nu a ascultat de binevoitoarele sfaturi “dezinteresate” ale FMI, nu a aplicat terapia de “şoc” preferând în locul privatizării sălbatice cu metode de bandiţi antisociali şi antipatriotici, privatizarea pe etape cu reforme democratice, cu un şomaj scăzut, plătind pe cei fără serviciu şi compensând pensiile – deci a preferat măsuri umane şi nu pe cele ale capitalismului sălbatic.

Nici China nu a ascultat de sfaturile FMI şi astăzi China a devenit o superputere economică mondială.

De altfel, insăşi SUA ignoră recomandările FMI. Deci aceste faimoase recomandări sunt bune mai ales pentru ţările sărace care în acest fel vor sărăci şi mai mult.

Mondializarea nu a redus sărăcia şi nici nu a sigurat o stabilitate. Mondializarea a vrut să facă alcool din porumb pentru rezervoarele de automobile fără să ţină cont că trebuiesc 200 de kg de porumb pentru a face alcool ca să umpli un rezervor de maşină, cantitate cu care un individ dintr-o ţară săracă se poate hrăni timp de 1 an.