Peste 85% dintre pacienții americani care suferă de o boală deosebit de gravă se roagă, indică un studiu publicat de cercetători ai Universității Rochester (SUA). Acest procent este semnificativ mai mare decât cel al persoanelor care apelează la metode alternative de tratament (precum homeopatia). Această statistică pare justificată de numeroasele studii care indică o paletă variată de beneficii pe care rugăciunea le aduce sănătății.
Dr. Herbert Benson, specialist cardiovascular la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Harvard și un pionier al studiilor vizând legătura dintre minte și corp este cel care a descoperit „răspunsul de relaxare", o stare a corpului care intervine după o perioadă de rugăciune sau de meditație. După astfel de perioade, metabolismul corpului încetinește, la fel și ritmul inimii, tensiunea arterială scade, iar ritmul respirației devine mai calm și mai regulat.
Această stare psihologică a fost de asemenea corelată cu un sentiment de control, cu un sentiment de luciditate liniștită și cu o stare de pace a minții. Efecte sunt notabile, mai ales din perspectiva faptului că mai mult de jumătate dintre controalele medicale din Statele Unite, sunt motivate de probleme precum depresia, tensiunea arterială ridicată, ulcere, migrene care, la rândul lor, sunt provocate în parte de nivelurile ridicate de stres și anxietate.
Numeroși cercetători au vrut să afle mai sigur ce mecanism biologic este acționat prin rugăciune. Neurologul Andrew Newberg, directorul Centrului pentru Spiritualitate și Minte la Universitatea Pennsylvania a descoperit că, în timpul rugăciunii, regiunea creierului responsabilă de orientarea și asocierea, acea zonă care ne ajută să distingem între noi înșine și obiectele din jur, își reduce activitatea. Cercetătorul e de părere că reacțiile cerebrale din timpul rugăciunii sunt o dovadă că experiențele spirituale au o infrastructură biologică. Unii au interpretat aceste descoperiri ca fiind un indiciu că Dumnezeu este o invenție a creierului uman. Alții au spus că, din contră, cercetările relevă că oamenii sunt dotați din naștere cu suportul biologic potrivit pentru interacțiunea cu Dumnezeu.
Alte cercetări au încercat să afle dacă nu cumva rugăciunea ar funcționa pe baza aceluiași mecanism ca și tehnicile de relaxare. Ken Pargement, de la Universitatea de stat Bowling Green din SUA, a testat comparativ efectele meditației spirituale și a concentrării nespirituale asupra unor persoane care sufereau de migrenă. Rezultatul a fost că cei care au meditat folosind afirmații spirituale („Dumnezeu este bun. Dumnezeu este pace. Dumnezeu este dragoste.") au prezentat o diminuare a numărului de dureri de cap și o creștere a toleranței la durere, față de cei care s-au concentrat asupra unor afirmații fără substrat spiritual („Iarba e verde. Nisipul este moale.").
Potrivit unui studiu finanțat de Institutul Național de Sănătate din Statele Unite, persoanele care se roagă zilnic prezintă un risc de a dezvolta probleme cu tensiunea arterială, cu 40% mai scăzut decât cei care nu au o disciplină spirituală constantă. Însă diferența este vizibilă și prin compararea celor care se roagă cu cei care nu se roagă deloc. Un studiu publicat recent în jurnalul Gerontology, a arătat că din cei 4.000 de subiecți în vârstă folosiți pentru studiu, cei care se rugau sau meditau, au făcut față mai bine bolilor și au trăit mai mult decât ceilalți.
Studierea efectelor rugăciunii asupra celui care se roagă rămâne un câmp fascinant de analiză științifică, deși și știința are limitele ei. De pildă, știința nu a găsit metode pentru a măsura efectele rugăciunii de mijlocire - acea rugăciune adresată lui Dumnezeu în folosul altcuiva. În plus, știința nu deține nici instrumentele pentru a izola cauzele biologice de cele care țin de conștientizarea prezenței unui Dumnezeu viu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu